Osteoporoza înseamnă os poros, fiind o boală în care densitatea şi calitatea osului sunt reduse. Osul devine poros, mai fragil şi se fracturează uşor la trumatisme minore sau chiar fără. Pierderea de os este silenţioasă, nedureroasă, progresivă, adesea primul simptom fiind o fractură.

Osteoporoza este frecventă: una din două femei şi unul din cinci bărbaţi peste 50 de ani suferă de fracturi osteoporotice ceea ce produce durere, dizabilităţi uneori severe sau chiar moarte prematură având un imens impact la nivel individual, uman şi socio-economic.

Astăzi osteoporoza poate fi tratată medicamentos iar fracturile pot fi prevenite sau tratate.

Organizația Mondială a Sănătății defineşte osteoporoza în funcţie de densitatea osoasă măsurată prin metoda DXA (Dual Energy X-ray Absorbtiometry) pe baza scorului T.

– Normal densitatea minerală osoasă (DMO) variază între minus 1 şi plus 1 deviaţii standard faţă de populaţia de referinţă : -1 şi +1 DS;

– Osteopenie : DMO este situată între -1 şi -2,5 deviaţii standard sub valoarea pentru populaţia de referinţă : -1 şi -2,5 DS;

– Osteoporoza : DMO este cu mai mult de -2,5 deviaţii standard sub valoarea unei populaţii de referinţă > -2,5 DS;

– Osteoporoza severă > -2,5 DS plus cel puțin o fractură osteoporotică;

Metoda DXA reprezintă standardul de aur în diagnosticul osteoporozei, fiind o metodă de referință

os poros versus os normal

– Orice persoană indiferent de sex între 35 și 40 de ani trebuie să-și măsoare densitatea minerală osoasă, pentru a afla masa osoasă de vârf din timpul vieții. După această vârstă masa osoasă scade treptat. Odată cu instalarea menopauzei densitatea minerală scade brusc

– există factori favorizanţi sau boli care reduc masa osoasă sau accelerează pierderea;

– DMO creşte după tratament cu 1-10% în primul an în funcţie de preparat.

– La cei care urmează tratament cu bifosfonaţi măsurarea este recomandată la coloană odată pe an (creşterea DMO este de 6-7% în primul an).

– Examinarea trebuie repetată la acelaşi tip de aparat, în condiţii identice, pentru a putea aprecia efectul terapeutic.

Ținând cont de faptul ca densitometria osoasă este o metodă:

• cu un grad mare de precizie, ușor de efectuat, ieftină, accesibilă, cu o iradiere de 1-10 ori mai mică decât o radiografie toracică.
• iar apariția unei fracturi osteoporotice este o cauză de invaliditate cu costuri ridicate pentru familie și societate;
• măsurarea densității osoase ar trebui făcută de orice persoană care are un schelet fragil cu dimensiuni, geometrie sau arhitectură care nu conferă un grad ridicat de rezistență la fracturi, cu tulburări de statică chiar minore;
• pentru a afla peak-ul masei osoase în acel moment, a calcula riscul de fractură și mai ales a lua toate măsurile care se impun pentru a preveni apariția osteoporozei (dacă nu există deja) și a consecințelor ei.

Metoda DXA permite estimarea riscului de fractura prin calcularea indicelui FRAX, care ține cont de mulți factori

Densitometria osoasă trebuie indicată pentru :

• precizarea diagnosticului;
• predicția riscului de fractură;
• inițierea sau nu a tratamentului;
• monitorizarea efectului terapeutic;
• urmărirea evoluției osteoporozei.

Nu există contraindicații. Aparatele moderne permit aprecierea osteoporozei din jurul protezelor de șold sau a implantelor metalice osoase.

Densitatea osoasă standard se masoară la nivelul coloanei lombare L1-L4, coxo-femural la nivelul colului femural. În situații speciale trebuie masurată și la niveul antebrațului sau la nivelul întregului corp.

Densitatea osoasă poate fi masurată la orice varstă, inclusiv la copii.

Cât de frecvent trebuie măsurată densitatea osoasă prin metoda DXA?

Standard examinarea DXA se repetă odată la un an dar trebuie menționat că reexaminarea la intervale mari scade aderența la tratament.

Reexaminarea la 6 luni chiar dacă sesizează doar stabilizarea procesului și mai rar creșterea semnificativă a densității osoase este mai utilă în practica clinică crescând încrederea în actul medical și aderența la tratament. În plus dacă la 6 luni procesul nu s-a stabilizat uneori în anumite condiții tratamentul trebuie schimbat.

Dacă după 6 luni sau 1 an de tratament pierderea de os nu se oprește trebuie cautată o altă cauză pentru o osteoporoză secundară sau trebuie schimbat tratamentul.