OSTEOPOROZA – DEFINITIE
Osteoporoza înseamnă os poros, fiind o boală în care densitatea şi calitatea osului sunt reduse. Osul devine poros, mai fragil şi se fracturează uşor la trumatisme minore sau chiar fără. Pierderea de os este silenţioasă, nedureroasă, progresivă, adesea primul simptom fiind o fractură.
Osteoporoza este frecventă: una din două femei şi unul din cinci bărbaţi peste 50 de ani suferă de fracturi osteoporotice ceea ce produce durere, dizabilităţi uneori severe sau chiar moarte prematură având un imens impact la nivel individual, uman şi socio-economic.
CAUZE
Osul suferă un proces continuu de remodelare în care osul vechi este resorbit, iar în locul său se formează os nou. La persoanele tinere, viteza și cantitatea de os nou format sunt mai mari, iar masa osoasă crește continuu până ajunge la un maxim numit “masă osoasă de vârf” în jurul vârstei de 26-30 de ani. La încheierea pubertății (16-18bani; dispariția cartilajului de creștere) este realizată 90- 95% din masa osoasă. Prin procesul numit consolidare este obținut restul până la masa osoasă de vârf. Aceasta rămâne constantă la ambele sexe până la vârsta de 45-55 de ani, când după menopauză apare o pierdere accelerată osoasă la femei. La bărbați pierderea este graduală.
Rata normală a pierderii osoase este de 2% /an , din acest motiv 20-40% din masa osoasă a femeilor este deja pierdută până la vârsta de 65 de ani (proces început înainte de menopauză, dar care se accelerează după). La femei menopauza intervine ca un fenomen perturbator care duce la o pierdere de masă osoasă accelerată. La bărbați pierderea este liniară toată viața.
La femei după menopauză are loc o pierdere osoasă accelerată , de aproximativ 4% pe an care duce la dispariția a 25-30% din masa scheletală în decurs de 5-10 ani, după care urmează o descreștere mai lentă, dar constantă de circa 0,5-1% pe an (3% pe decadă după alți autori).
Între 40 și 70 de ani femeile pierd aproximativ 40% din masa osoasă. În aceeași perioadă bărbații pierd 12%.
60%-80% din masa osoasă este determinată genetic. O femeie a cărei mamă a avut osteoporoză are o probabilitate mai mare să dezvolte boala. Restul de 20%-40%, este atribuit nutriției, activității fizice, medicamentelor și stilului de viață etc..
La bărbati masa osoasă de vârf este cu15-25% mai mare decât la femei deoarece:
– băieții au doi ani în plus de creștere prepubertară (pubertatea apare mai târziu).
– puseul de creștere pubertar este mai lung cu un an.
La bărbați funcția secretorie testiculară are un declin lent progresiv. La bărbații în vârstă testosteronul total este cu 20% mai redus fața de bărbatul tânăr, dar testosteronul biodisponibil este cu 50-60%, mai mic. Această scădere duce la creșterea nivelului markerilor biochimici ai tournoverului osos ceeace provoacă o pierdere de masă minerală osoasă și la creșterea riscului de fractură.
Cu înaintarea în vârstă şi reducerea stimulării mecanice, trabeculele osoase devin progresiv mai subţiri, se perforează şi apar cavităţile de resorbţie.
În osteoporoză are loc o reducere a conexiunilor dintre traveele osoase situate pe traiectul liniilor de forţă şi reducerea densităţii osoase. În perioada perimenopauză traveele devin mai subţiri prin reducerea formării de os şi prin creşterea turnoverului osos ceea ce are drept consecinţă apariţia eroziunilor trabeculare.
Remodelarea osoasă este responsabilă pentru înlocuirea osului îmbătrânit cu altul nou. Resorbţia osoasă durează între 20-40 de zile şi este urmată de formarea osteoblastelor iar apoi de mineralizare în următoarele 100-150 de zile.
În condiţii fiziologice există un echilibru între perioada de resorbţie şi cea de formare a osului. În condiţii patologice, poate apărea o balanţă negativă cu pierdere de os. Ocazional, o balanţă pozitivă poate duce la o supraproducţie de os.
Modificarea raportului formare – resorbţie survine:
– în timpul menopauzei (deficit de estrogeni),
– ca răspuns la fluxul endogen de hormon paratiroidian,
– stimulare prin citokine,
– secretie anormală de hormoni de creștere,
– exces de glucocorticoizi,
– modificări ale calciului seric.
Un complex de factori și mecanisme patogenetice contribuie la pierderea de os după atingerea masei osose de vârf (la 26-30 de ani) și la apariția osteoporozei, printre care:
– factori genetici;
– factori fetali (în timpul sarcinii) și neonatali (imediat după naștere);
– factori care afectează creșterea;
– masa osoasă de vârf inadecvată;
– nutriția și stilul de viață;
– menopauza și reducerea de estrogeni la femei;
– vârsta și deficiența de testosteron la bărbați;
– reducerea cu aproximativ 80% a secreției de steroizi la oamenii în vârstă;
– comorbiditățile;
– alte efecte ale îmbătrânirii corpului și ale vieții de zi cu zi.
Bibliografie:
1.Van Staa TP, Dennison EM, Leufkens HG, Cooper C (2001) Epidemiology of fractures in England and Wales. Bone 29:517–522.
2.Manolagas SC, Jilka RL. Bone marrow, cytokines, and bone remodeling. Emerging insights into the pathophysiology of osteoporosis. N Engl J Med 1995; 332(5):305–311.
3.Baran DT. Clinical aspects of skeletal assessment with ultrasound; în E.S.Orwoll, M.Bliziotes: Osteoporosis: patophysiology and clinical management, Humana Press Inc., Totowa, NJ, SUA, 2003;149-159