DIETA la pacienții cu osteporoză:

Calciu

Necesarul zilnic de calciu între 19 și 50 de ani este de 1000 mg. La pacienții cu varsta de peste 50 de ani necesarul zilnic de calciu este de 1200 mg. Alimentația bogată în calciu crește densitatea osoasă.

 Vitamina D

Vitamina D este implicată in absorbția calciului la nivelul intestinului subțire și intervine în reglarea resorbției osoase. Producerea vitaminei D sub acțiunea razelor solare la nivelul tegumentului scade cu vârsta, fiind necesar un tratament suplimentar.

Necesarul zilnic de vitamina D între 19 și 50 de ani este între 400 și 1000 UI zilnic.

Peste 50 de ani necesarul de vitamina D este între 800 și 2000 UI zilnic.

 Proteine

Proteinele sunt foarte necesare în procesul de remodelare osoasă, atât în osteogeneză, cât și în resorbția osoasă. Proteinele asigură rezistența și flexibilitatea osoasă.

Se recomandă consumul de carne, ou, lactate sau alternative vegetale ca fasolea, mazărea, alune în cantități adecvate și la intervale de timp regulate. Regimurile alimentare fără proteine duc la slăbirea musculaturii și implicit la slăbirea osului, care devine fragil și se fracturează ușor.

Excesul de proteine, la fel ca și cel de sare și cafea scad densitatea osoasă.

Exercitii fizice la pacienții cu osteoporoză

La pacienții cu osteoporoză exercițiile fizice trebuie să fie specifice cu intensitate și durată de timp adecvată stării pacientului deoarece un exercițiu nepotrivit poate produce o fractură.

Principalele tipuri de exerciții fizice care pot fi efectuate la bolnavii cu osteoporoză sunt:

• Exerciții antigravitaționale în care mușchii și oasele trunchiului și membrelor execută activități împotriva forțelor gravitaționale și greutății corpului propriu din poziția stând în picioare. Se pot efectua activități ca mersul pe jos, alergatul, alergatul pe loc, urcatul scărilor, dansul, înotul.

• Exercițiile de forță nu sunt recomandate decât în formele incipiente de osteoporoză sau la pacienții tineri. Se pot efectua ridicări, împingeri sau tracțiuni ale unor mici greutăți.
• Exerciții de postură. La pacienții cu osteoporoză apare o accentuare a curburilor coloanei – cifoză (aplecarea în față a coloanei), hiperlordoză (aplecarea în spate a trunchiului). Exercițiile de postură au rolul de a reduce gradul de aplecare. Pentru aceasta trebuie efectuate exerciții de reducere a cifozei și lordozei exagerate.
• 

Exerciții de postură pentru reducerea amplitudinii curburilor coloanei

– Exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului și coordonării mișcărilor pentru a reduce riscul de cădere și fractură. Se pot efectua ridicări pe vârfuri sau pe călcâi din poziția sprijinit pentru a evita căderile.

– Exerciții pentru îmbunătățirea mobilității. Odată cu înaintarea în vârstă are loc o pierdere a flexibilității, corpul având un grad de rigiditate crescut.

Rigiditatea corpului și durerile sunt cauze care împiedică efectuarea de exerciții fizice. Dar lipsa de mișcare favorizează rigiditatea corpului, iar aceasta favorizează apariția durerilor într-un cerc vicios.

Tratament medicamentos

Cel mai frecvent folosit tratament medicamentos este cel cu bifosfonați. Cele mai cunoscute preparate sunt:

• Alendronat (Fosamax, Fosavance, Binosto)
• Risedronat (Actonel, Atelvia)
• Ibandronat (Boniva)
• Acid Zoledronic (Reclast, Zometa)

Principalul dezavantaj al acestor medicamente este iritarea ocazională a esofagului, absorbția redusă în intestin și unele efecte secundare ca grețuri, dureri abdominale, disfagie sau rareori ulcer esofagian.

Aceste tratamente se iau numai cu indicație medicală și sub supraveghere medicală strictă.

Uneori se pot folosi tratamente hormonale în special cu estrogeni, dar care au efecte secundare importante ca tromboze vasculare, cancer de sân sau de endometru și sunt rareori folosite.

Raloxifen (Evista) – modulator selectiv al receptorilor estrogenici. Are efect similar cu estrogenii dar fără efectele secundare.

La bărbați, deși cauza pare a fi scăderea nivelului testosteronului, tratamentul se face tot cu bifosfonați și mai rar cu terapie substitutivă cu testosteron.

Alte tratamente rar folosite sunt teriparatid (Forteo) similar parathormonului care stimulează osteogeneza, denosumab (Prolia) asemănător bifosfonaților dar cu administrare intradermică o dată la 6 luni.

Izoflavonele sunt un tratament alternativ pentru osteoporoză. Se pare că nu au efect estrogenic, dar favorizează efectele benefice ale acestora asupra oaselor.

BIBLIOGRAFIE

1.NIH Consensus Statement Online. Osteoporosis prevention, diagnosis, and therapy. 2000;17:1– 36.

2.Reiner B • Bertha Frisch Osteoporosis Diagnosis, Prevention, Therapy Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2009 p 27.